Mai întai aş vrea să vă spun că provin dintr-o familie cu 10 copii şi sunt primul născut. Fiind cel mai mare dintre ei, pot să spun că de mic copil am fost obişnuit să am grijă de alţii şi să-i ajut să-şi rezolve problemele. Probleme care nu puteau fi amânate sau evitate. Trebuiau rezolvate.

 

De aceea în vocabularul meu nu există cuvinte ca:  nu se poate, imposibil, e greu, nu ştiu sau nu pot.  Pentru că întotdeauna am găsit soluţia.

           

În ultimii 20 de ani am lucrat în domeniul financiar-bancar-asigurări, în cadrul a două instituţii bancare şi 3 companii multinaţionale, unde nu puteai progresa decât pe propriile forţe şi abilităţi.

Am realizat căexperienţa dobândită în aceste domenii, practic, m-a adus în acest punct şi într-o profesie care mi se potriveşte atât de mult , încât  îmi doresc să o practic până la sfarşitul vieţii.

Cum am ajuns aici ? În cele ce urmează….

 

Prima data am auzit despre mediere, prin vara lui 2007, stând la discuţii cu o cunostinţă întamplătoare şi care ulterior mi-a devenit bună prietenă. Îmi aduc aminte că îmi spunea ca a facut cursul de mediator si era foarte încântată de perspectivă dar în cea perioadă lucra la o multinaţională care o plăteau bine şi schimbarea era o decizie dificilă de luat.

 

În acea perioadă şi eu lucram tot la o companie multinaţională si, de asemenea, eram bine platit, dar… imi doream o schimbare. În domeniul în care lucram nu mai erau multe necunoscute pentru mine, iar rutina nu mă mai încânta. Chiar aveam nevoie de o schimbare. Completă.

Stiu că toate joburile pe care le-am avut, le-am făcut cu profesionalism şi bine, dar în totdeauna am simţit că lipseşte ceva…  ceva care ar fi trebuit să mă împlinească şi ca om, nu doar profesional.

 

Schimbarea s-a produs in 2009 când am luat decizia să-mi iau inima în dinti si în luna august 2009 m-am înscris la cursuri de formare mediatori la CLuj Napoca. Am ales acea perioadă fiindcă era vacanţa de vară si copii i-am trimis la bunici, ca să pot sta 2 săptămâni la Cluj-Napoca. Naveta nu era o solutie. Aşa că am făcut cursul, iar pe la finele anului 2009 am depus documentele spre autorizare la CdM.

Trebuie să recunosc că pe lângă job mai aveam şi 2 mici  afaceri, fiindcă salariul nu e niciciodată de ajuns, ştim cu toţii. Micile afaceri începuseră să meargă destul de slab după criza din 2008. Una din afaceri era cu preluarea de comenzi de tâmplărie termopan iar cealaltă un teren de paintball amenajat pentru activităti distractiv-recreative. Consumul de energie era imens si satisfacţiile minime. Aşa că am considerat ca e momentul să fac altceva, ceva nou şi în care nu există concurenţă. Cel puţin aşa am crezut la acel moment.

În februarie 2010 am primit confirmarea că sunt autorizat cu drept de practică din 10 aprilie 2010. Am oprit celelalte 2 mici afaceri, am renunţat la job şi am căutat un birou şi m-am apucat de lucru.

În prima fază m-am apucat sa le spun tuturor cu care m-am întâlnit despre mediere, să împart fluturaşii şi cărtile de vizită pe care mi le-am confectionat, adică credeam ca promovez medierea.  Asta a durat până la finele lui mai. Până în acel moment nu avusesem nici o mediere, iar intr-o dimineaţă când să mă duc la birou, m-am uitat în portofel şi mă gândeam dacă să-mi cumpăr bilet pe autobus sau să risc şi să urc fără… cred că se întelege de ce….

În acea zi am decis decis că trebuie să abordez lucrurile altfel.  Şi asta am făcut. Iar în iunie am avut primele medieri şi încasări din mediere.

 

Îmi aduc aminte că atunci, la început, absolut nimeni din cei cărora le spuneam despre mediere şi cu ce mă ocup, nu m-au încurajat în nici un fel. Toti imi spuneau că medierea nu va funcţiona în Romania, ca nu se poate, ca e imposibil, că medierea va cădea în desuetudine (o notăriţă), că românii nu vor mediere. Asta nu m-a descurajat, ba din contră, m-a determinat şi mai mult să le arăt că se înşeală.

 

Astfel că am câştigat pas cu pas experienţă în gestionarea litigiilor şi am ajuns la peste 400 de cazuri gestionate din care 95% încheiate cu acord, asa că azi când scriu aceste rânduri, am deja 5 ani de când mă ocup exclusiv de mediere şi am ajuns să trăiesc din mediere. Sunt ceea ce se numeşte mediator fulltime.

 

În decursul acestor ani multi colegi din toată  ţara mi-au solicitat suportul, iar la un moment dat am decis să pun într-o formă scrisă metodele şi tehnicile pe care le utilizez în exercitarea profesiei şi aşa a luat naştere  “Manualul mediatorului de succes”.

În ultimul an am dezvoltat şi sesiuni de mentoring adresate colegilor mediatori din ţara care doresc să ajungă la acest nivel. Datorită acestui manual, am fost laureat al primei ediţii a Galei Excelenţei în mediere desfăşurate la Cluj-Napoca iar ulterior, partener şi organizator al celei de-a doua ediţii.

 

Sunt ancorat în mediere 120% şi am urmărit cu mare atentie şi interes evoluţiile şi activitatea celor care ar trebui sa ne reprezinte interesele, respectiv membrii CdM, iar atunci când am constatat că au acţionat împotriva intereselor profesiei, am acţionat. Astfel că sunt autorul excepţiei de neconstituţionalitate, admisă de Curtea Constituţională a României, al acelui articol din legea 115/2012 care producea un precedent grav la adresa drepturilor constituţionale ale mediatorilor, motiv pentru care cred ca în acest moment avem primele alegeri cu adevărat libere de la începutul medierii în România şi voi fi atent să rămână aşa şi în viitor.

După succesul de la Curtea Constituţională a României, îmi aduc aminte că nişte colegi mediatori mi-au spus că în aceste momente numele meu este pe buzele tuturor mediatorilor care îşi doresc cu adevărat ca medierea să funcţioneze în România şi nu doar la nivel declarativ.

           

Prin povestea mea, le spun colegilor mediatori că, dacă voi avea suportul lor în aceste alegeri, numele meu va fi şi în inimile lor. Pe cuvânt de ardelean.

 

Danciu Ioan Viorel

Mediator, candidat la functia de membru in Consiliul de Mediere

 

Go to top